CRESC AMINTIRILE
Î ntr-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgâriat LES SOUVENIRS GRANDISSENT A u crépuscule, il y a bien longtemps, j'ai gratté Lucian Blaga,
stăruitor
în scoarța unui arbor - numele -
cu slove mici, stăngace şi subțiri.
Azi am văzut din întâmplare
cum slovele-au crescut din cale-afară - uriaşe.
Aşa îți tai şi tu, copilo, numele
în inima-mi supusă
mărunt, mărunt, ca un ştrengar.
Şi după ani
şi ani de zile-l vei găsi
cu slove-adânci şi uriaşe.
patiemment
l'écorce d'un arbre - un nom -
de toutes petites lettres, maladroites et graciles.
Aujourd'hui par hasard je les ai revues,
comme elles avaient grandi - gigantesques.
Ainsi, jeune fille, tu graves ton nom
sur mon cœur asservi
petit, tout petit, comme une polissonne.
Et plus tard,
bien plus tard tu le retrouveras
lettres profondes et gigantesques.
Poemele luminii | Les Poèmes de la lumière, édition bilingue roumano-française, Jacques André Éditeur | Editura/Éditions Şcoala Ardeleană, 2016, pp. 64-65. Traduit du roumain et avant-propos par Jean Poncet. Postface par Horia Bădescu.